„Ne place acest program”

Interviu cu Kolumbán Anett, antrenoare de handbal în cadrul programului „Iniţiere în sport”.

În cadrul programului nostru de „Iniţiere în sport”, elevii din toate școlile din oraș din clasele primare sunt inițiați în sport o dată pe săptămână, în timpul anului școlar, la Arena Sepsi și la piscina orașului. Datorită inițiativei noastre, derulată împreună cu Asociația Sportivă Pinguinii Regali, copiii învață bazele diferitelor jocuri cu mingea, patinaj și înot. În cea de-a șaptea parte a seriei noastre de interviuri, am discutat cu antrenoarea de handbal Kolumbán Anett.  

– Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

– Sunt Kolumbán Anett, antrenor de handbal la Clubul Sportiv Școlar din Sfântu Gheorghe de cinci ani. După ce am absolvit Universitatea de Educație Fizică și Sport din Cluj Napoca, m-am întors acasă pentru că era un post vacant la școala sportivă unde am jucat handbal în copilărie, așa că am acceptat cu plăcere postul. În același timp, m-am alăturat și programului de la Arenă, ceea ce mă bucură în mod deosebit, pentru că este o nouă provocare pentru mine. În timp ce fetele care merg la antrenamentele de handbal aleg acest sport ca pe un hobby, participarea la programul de la Arenă este „obligatorie”, așa că sarcina noastră este să introducem toți copiii în lumea sportului și să îi facem să iubească să facă mișcare.

– Care este experiența ta în cadrul acestui program?

– Atmosfera este bună, copiii sunt fericiți să vină o dată pe săptămână, deși am auzit de la mulți copii că ar dori să vină mai des. Ca antrenor de handbal, este o mare oportunitate pentru mine de a selecta fetele mai talentate care doresc să vină la antrenamentele mele de după-amiază. Este un sentiment minunat atunci când mă întâlnesc pe stradă, mă salută și mă prezintă părinților lor și îmi spun „ea e profesoara de handbal”. Este o oportunitate în plus pentru copii, pot încerca diferite sporturi și exerciții, pot învăța cum să lucreze în echipă, cum să câștige și cum să piardă. Cred că îi învață, de asemenea, multă perseverență, ceea ce le va fi de folos în viitor. 

– Povestește-ne cum decurge o sesiune de antrenament.

– De obicei, începem fiecare insulă cu un joc, asta e încălzirea. Apoi avem trei insule: o insulă de fotbal, o insulă de fizioterapie și o insulă de hochei. În sala mare, se joacă baschet.   Handbalul nu este încă concret, dar încercăm să conducem mingi mici și să exersăm aruncarea lor, să vedem cine are mingea în mână. Lucrăm pe fiecare insulă timp de aproximativ 15 minute, trecând de la o insulă la alta cu trenul. Fețele triste sunt văzute foarte rar. 

– Ai observat vreun progres de când a început programul?

– Da, de exemplu unii copii au învățat să sară peste barieră, chiar dacă la început se împiedicau mereu. De asemenea, observ îmbunătățiri în ceea ce privește controlul mingii. Copiii sunt mai disciplinați decât atunci când au început, toți cunosc regulile. Dar pe patinoar, există mai multe progrese, și chiar și cei care nu au mai patinat niciodată pot sta singuri pe gheață după una sau două sesiuni. 

– Ce-ţi place cel mai mult la meseria ta?

– Copiii, zâmbetele de pe fețele lor. Mai ales când intru în vestiar și întotdeauna vin și mă îmbrățișează și îmi spun că mă așteaptă să vin. Sunt foarte drăguți. Comunitatea de lucru este, de asemenea, foarte bună, suntem cam de aceeași vârstă, iubim acest program și, cel mai important, copiii îl iubesc. Un lucru care ar putea fi îmbunătățit este să avem mai multe echipamente și să avem o insulă separată pentru handbal.