„Unul dintre cele mai importante lucruri este ca elevii să se distreze”

Interviu cu antrenoarea de atletism Horovitz Hanna din cadrul programului „Iniţiere în sport”

În octombrie 2017, Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe, în colaborare cu Asociația Sportivă Pinguinii Regali, a lansat programul „Iniţiere în sport”, care presupune inițierea  în sport a elevilor din clasele primare de la toate școlile din oraș, o dată pe săptămână, în timpul anului școlar, în Arena Sepsi și în piscina orașului. De atunci, programul a fost extrem de popular, iar în perioada următoare vă prezentăm instructorii care lucrează cu copiii. Primul interviu este cu antrenoarea de atletism Horovitz Hanna.

Povesteşte-ne despre tine, cum te-ai implicat în programul de la Arenă?

- Mă numesc Horovitz Hanna, sunt antrenoarea de atletism a Clubului Sportiv Școlar Sfântu Gheorghe și fac parte din program de patru ani. Mi-am terminat masteratul în 2019, când m-am mutat acasă din Cluj-Napoca și am început să antrenez la școala sportivă în acel an. Atletismul este inima mea, totul pentru mine, am făcut atletism de când aveam 10 ani când eram copil, până când am intrat la facultate, așa că nu se punea problema în ce mă voi specializa. Am venit aici pentru a-l înlocui pe fostul meu antrenor.

Povestește-ne cum decurge o ședință de antrenament.

- Unul dintre cele mai importante lucruri este să ne asigurăm că copiii se distrează, să facem antrenamentul cât mai colorat, să amestecăm cât mai mult posibil, să avem cât mai multe sporturi. Separăm copiii, formăm „insule” în funcție de clasă, apoi stabilim ce insulă este legată de ce sport și ce trebuie să facă copiii acolo. În acest moment avem o insulă de fotbal, una de hochei, una de kineto și una de baschet în sala mare. Este un antrenament destul de colorat, deocamdată este în sală, iar apoi vom începe să patinăm pentru că avem gheață.

De obicei, sunt pe insula unde există un fel de probă de îndemânare, o eschivă, o târâre. Mi-ar plăcea să am o insulă separată pentru atletism. Mișcările sunt de diferite tipuri, încercăm ca fiecare insulă să fie specifică fiecărui sport, de aceea sunt separate. 

Întotdeauna începem cu un joc, care este de obicei un joc cu pisici, care este o încălzire, iar apoi avem un grup de copii pe acea insulă timp de zece minute. Calculăm că se poate face exercițiul de cel puțin două ori până când fiecăruia îi vine rândul. Cele zece minute s-au scurs, apoi ne mutăm pe următoarea insulă în linie, iar acolo avem alte zece minute pentru un alt set de cinci exerciții, și așa mai departe, până la a treia insulă. Iar ultimele zece minute sunt un fel de joc cu bule, astfel încât copilul să părăsească într-adevăr sala simțindu-se entuziasmat și fericit.

Le place copiilor acest program?

- Majoritatea copiilor așteaptă cu nerăbdare arena, 80% dintre copiii pe care îi antrenez merg la arenă. Simt că este un lucru bun pentru copii să aibă această oportunitate, pentru că sunt insistenți și așteaptă cu nerăbdare.

Ai observat rezultate sau progrese de când a început programul?

- Da, ei învață un sistem aici, cum schimbăm insulele, cum ne aliniem, cum separăm băieții, fetele, știu ce urmează, vedem deja un progres aici și, în același timp, am văzut asta și pe gheață. Avem un ajutor special pentru începători, mulți dintre cei mici abia se târăsc pe gheață la început, iar la sfârșit patinează. În anul următor, când sunt boboci, strigă patinează-patinează-patinează-patinează. Se poate vedea cu adevărat progresul acolo. 

Cum vezi rolul Sepsi Arena în viața orașului?

- Mi se pare un lucru extraordinar că Sfântu Gheorghe are o astfel de facilitate și că copiii au voie să vină aici. Mulți s-ar putea să meargă la meciuri dacă pot, dar sunt copii care altfel nu ar putea veni aici. Acești copii sunt atât de acasă acum, știu unde sunt vestiarele, și sala mare, și sala mică, cred că este un lucru mare.

Ce îţi place cel mai mult la munca pe care o faci?

- Copiii, în special feedback-ul pe care îl primesc de la ei. Oricât de mult ar zâmbi la antrenamente, le place ceea ce facem, le place să vină, iar asta include și feedback-ul părinților, dar și faptul că pot transmite cunoștințele pe care le am și care îmi sunt cele mai apropiate. Este un program în plus, dar este și o sursă de relaxare, o sursă de bucurie.